Regaseste-ti ECHILIBRUL

CUPRINS

Capitolul 1: Introducere

Capitolul 2: Ce este tulburarea afectiva bipolara?

Capitolul 3: Evolutia tulburarii afective bipolare

Capitolul 4: Tratamentul tulburarii afective bipolare

Capitolul 5: Stilul de viata in tulburarea afectiva bipolara

Capitolul 6: Rolul familiei in tulburarea afectiva bipolara

Capitolul 7: Adevaruri despre tulburarea afectiva bipolara

Capitolul 8: Raspunsuri la cele mai frecvente intrebari

Capitolul 9: Mituri despre tulburarea afectiva bipolara

Capitolul 10: Confesiunile unor celebritati

Capitolul 11: Dincolo de zambete…

Capitolul 1

INTRODUCERE

Tulburarea afectiva bipolara, cunoscuta si sub numele de tulburare manico-depresiva, nu este o afectiune noua. In scrierile pastrate din antichitate, erau descrise stari de euforie si maniacale, dar si disperarea asociata cu melancolia – termenul mai vechi utilizat pentru depresie. Desi a fost o afectiune neglijata mult timp, incepand cu secolul al XIX-lea apar progrese in ceea ce priveste diagnosticul si diferentierea tulburarii bipolare de alte afectiuni psihiatrice.

Areteus din Capadocia, medic in Roma antica, in urma cu 2000 de ani a descris persoane care la un anumit moment erau “foarte triste si mahnite”, fara o cauza evidenta si, care, in alt moment deveneau “excesiv de vorbarete” si prea increzatoare” astfel incat “puteau dansa toata noaptea”. El este probabil primul care observa legatura intre manie si depresie si identifica natura ciclica a bolii, remarcand faptul ca “melancolia este inceputul si parte din manie”.

De multe ori, tulburarea bipolara apare in momentul formarii ca individ si are impact asupra dezvoltarii emotionale si cognitive a pacientului, ceea ce poate conduce la dificultati in relatiile sociale, probleme emotionale si financiare cu impact pe termen lung. In afara de pacient, tulburarea bipolara afecteaza familia si persoanele apropiate si reprezinta o povara economica asupra societatii. De aceea, tratamentul in tulburarea bipolara este fundamental si are ca scop ameliorarea pe termen lung, scaderea impactului bolii si imbunatatirea funcionalitatii pacientului. Poate mai pregnant decat in alte afectiuni si, totodata profitand de resursele cognitive ale subiectului, este necesar ca pacientul cu tulburare bipolara sa devina un expert al propriei afectiuni, adica sa isi inteleaga boala, sa recunoasca semnele unui nou episod si sa isi modifice stilul de viata si comportamentul pentru a evita agravarea manifestarilor bolii.

Pentru aceasta, sunt importante atat dezvoltarea unei aliante terapeutice intre medic si pacient, cat si intelegerea si suportul familiei.

Capitolul 2

CE ESTE tulburarea afectiva bipolara?

Tulburarea bipolara sau tulburarea maniaco-depresiva este o boala in care apar modificari extreme ale dispozitiei, ale nivelului de energie, comportamentului si capacitatii de a efectua activitatile obisnuite, de zi cu zi. Aceste modificari extreme sunt de fapt polii opusi ai starii de dispozitie: mania si depresia. Aceste stari sunt de diferite intensitati si consecinte si oricare dintre noi poate trece din cand in cand. La pacientii cu tulburare bipolara, trecerea de la o stare la alta poate dura ore, zile, saptamani sau luni.

DEBUTUL BOLII

Chiar daca debutul bolii poate avea loc oricand pe parcursul vietii, in cele mai multe cazuri, tulburarea bipolara apare in momentul formarii ca individ, adica intre 18-25 ani. Aceasta perioada care incheie adolescenta si marcheaza inceputul vietii de adult este critica prin modficari comportamentale si finalizarea procesului de crestere. La aceasta varsta, creierul trecere printr-un proces intens de dezvotare cognitiva (a cunoasterii) si transformari sociale si emotionale importante.

CAUZE

Cauza exacta a tulburarii bipolare nu este cunoscuta, dar se considera ca la baza ei stau cauze genetice, in timp ce evenimentele de viata, ritmul biologic si somnul joaca un rol important in aparitia si dezvoltarea bolii.

Cauze genetice

Tulburarea bipolara este o afectiune care se poate mosteni. Riscul aparitiei tulburarii bipolare la rudele de grad I (parintii si copiii sau fratii si surorile sunt rude de grad I) ale unui pacient este de aproape 10 ori mai mare decat in populatia generala. Existenta unui caz de tulburare bipolara in familie este unul dintre cei mai puternici si consistenti factori de risc pentru tulburarea bipolara.

Exemplu:
In cele mai multe cazuri, daca unul dintre parinti sufera de aceasta afectiune, iar celalalt nu are in familie nici un caz de tulburare bipolara, riscul de afectare a copilului este de 6% sau, exista o probabilitate de 1 la 17 ca acel copil sa dezvolte tulburare bipolara.

Cauze neurobiologice – sau structura si functionarea creierului

Tulburarea bipolara este o suferinta cerebrala, adica sunt afectate acele structuri din creier legate de emotii, comportament si gandire. Se considera ca in tulburarea bipolara, la nivelul creierului, exista un dezechilibru al unor substante chimice numite neurotransmitatori, cu rol in transmiterea unui semnal de la o celula nervoasa (neuron) la alta. Astfel, se crede ca in manie, o substanta numita dopamina ar fi eliberata in exces in anumite regiuni, in timp ce in depresie, deficitul de serotonina si noradrenalina ar avea un rol important.

Ritmul biologic si tulburarile de somn

Sezonalitatea (de exemplu aparitia mai frecventa a episoadelor maniacale primavara si toamna) si ciclitatea tulburarii bipolare (alternarea starilor euforice cu cele depresive) sugereaza ca ciclul somn-veghe are un rol important in tulburarea bipolara. De exemplu, privarea de somn este asociata si poate contribui la debutul unui episod maniacal.

Sistemul endocrin

La pacientii cu tulburare bipolara s-a observat ca nivelul unui hormon numit cortizol creste in timpul episoadelor cu manie si depresie si se normalizeaza odata cu amelioarea simptomelor.
De asemenea, si hormonul produs de glanda tiroida, denumit tiroxina, poate fi afectat in tulburarea bipolara. De altfel, in deficitul de tiroxina (hipotiroidism sau gusa) apar manifestari similare cu cele din depresie, in timp ce tiroxina in exces, ca in hipertiroidism, determina instabilitate emotionala, agitatie si anxietate.

Rolul exact al acestor hormoni in tulburarea bipolara, nu este cunoscut, dar se considera ca aceste dezechilibre, alaturi de tulburarile de somn si factorii descrisi mai jos pot contribui la aparitia episoadelor de tulburare bipolara.

Evenimentele de viata

Asa cum in boala depresiva, perioadele intense de stres sau pierderea cuiva drag constituie factori majori in dezvoltarea boii, se pare ca si in tulburarea bipolara anumite evenimente, si in special cele care tin de relatiile interpersonale, pot influenta debutul si reapritia bolii. Totusi, nu cunoaste mecanismul exact prin care aceste evenimente de viata si stresul psihosocial influenteaza tulburarea bipolara.

SEMNE SI SIMPTOME

Tulburarea bipolara este o afectiune caracterizata prin episoade de manie si depresie, care alterneaza ciclic. La unii pacienti pot fi prezente atat simptome de depresie, cat si simptome de manie – aceste stari se numesc episoade mixte. Uneori, manifestarile maniacale pot avea o intensitate mai redusa si atunci episodul respectiv se numeste hipomaniacal. In alte cazuri, trecerea de la starea depresiva la cea maniacala are loc foarte repede, iar acasta situatie se numeste ciclare rapida.

Un pacient poate prezenta orice combinatie a celor 4 tipuri de episoade descrise mai sus. Deoarece modul de prezentare a bolii poate varia considerabil, se considera utila “vizualizarea” bolii pentru a-i ajuta pe pacienti sa isi inteleaga mai bine afectiunea printr-o “harta” a starii de dispozitie.

CLASIFICAREA SI DIAGNOSTICUL TULBURARII BIPOLARE

In functie de tipul episoadelor, tulburarea bipolara se clasifica in tulburare bipolara de tip I si tulburare bipolara de tip II. Diferenta majoara intre ele o constituie episoadele de manie, caracteristice tulburarii bipolare de tip I. Se poate intampla ca unii pacienti sa prezinte manifestarile boii, dar sa nu poata fi incadrati in niciuna din cele 2 clasificari clare. In acest caz, diagnosticul este de tulburare bipolara nespecificata.

In general, pacientii cu tulburare bipolara de tip I prezinta cel putin un episod maniacal mixt, de obicei urmat de episoade depresive (fara ca aceasta succesiune sa fie obligatorie). Daca intr-un an sunt prezente cel putin 4 episoade distincte, se spune despre tulburarea bipolara ca are ciclare rapida.

Tulburarea bipolara de tip II se caracterizeaza prin unul sau mai multe episoade depresive insotite de cel putin un episod hipomaniacal.

EPISODUL MANIACAL

Elementele centrale ale episodului maniacal sunt:

Dispozitia expansiva sau iritabila:

Starea euforica, exaltare – desi poate avea initial un caracter contagios, pentru persoanele care cunosc bine pacientul, starea respectiva este recunoscuta drept excesiva, anormala.

Expansivitatea se caracterizeaza printr-un entuziasm nelimitat pentru interactiuni personale, sexuale sau profesionale
Iritabilitatea se manifesta mai ales cand dorintele persoanei nu sunt satisfacute
De multe ori se observa o alternanta rapida intre euforie si iritabilitate..

Cresterea nivelului de energie sau a activitatilor desfasurate:

In general, pacientii participa excesiva la activitati multiple; se implica in proiecte noi concomitente, care se suprapun si pe care nu le pot duce la bun sfarsit
Pacientii sun agitati sau prezinta neliniste psiho-motorie, de exemplu se plimba in continuu intr-o stare de tensiune evidenta

Alte manifestari:

Stima de sine exagerata, cu incredere nemarginita in propria persoana

Optimism nejustificat, grandoare, implicare in activitati cu consecinte dezastroase – cheltuieli excesive, afaceri sau imprumuturi bancare nerationale, sex neprotejat sau aventuri care pot compromite casnicia, condus periculos, sporturi extreme

Vorbire rapida, dificil de intrerupt – in episod maniacal, unii pacienti simt o presiune de neoprit de a vorbi.

Gandurile sunt accelerate, au un ritm mai rapid decat pot fi articulate. Unii pacienti aseamana aceasta experienta cu urmarirea simultana a 2 – 3 programe in paralel. Faptul ca ceilalti nu ii pot urmari ii enerveaza si le da impresia propriei superioritati sau a insuficientei celor din jur.

Fuga de idei – cand aceasta este severa, limbajul devine dezorganizat si incoerent

Nevoie redusa de somn – desi pacientul doarme putin, se simte plin de energie. In episoadele maniacele severe, pacientul poate sa nu doarma mai multe zile, fara sa resimta oboseala. De multe ori, nevoia redusa de somn anunta instalarea unui episod maniacal.

In cazurile severe pot aparea idei delirante si halucinatii.

EPISODUL DEPRESIV

Elementul central al episodului depresiv il reprezinta dispozitia depresiva, cu pierderea interesului sau placerii pentru aproape oate activitatile

- Dispozitia este descrisa ca fiind trista, uneori disperata; pacientul se simte descurajat sau “fara chef”
- In unele cazuri, tristetea, desi negata, este evidenta in cursul discutiilor sau a interviului clinic. In alte cazuri, pacientii pun accent pe acuzele fizice si mai putin pe sentimentele de tristete
- Multi pacienti relateaza o stare de iritabilitate crescuta. De altfel, la copii si adolescenti dispozitia poate fi mai curand iritabila de cat trista

Pierderea interesului sau a placerii este aproape intotdeauna prezenta – activitatile placute sau hobby-urile sunt neglijate, iar activitatile sociale evitate

Alte manifestari:

Sentimente de inutilitate sau vinovatie, cu aprecieri negative ale propriei valori

Dificultate in gandire, concentrare, luarea deciziilor

Modificari (crestere sau scadere) de greutate sau apetit alimentar

Energie scazuta, extenuare si oboseala – cele mai mici sarcini par ca necesita un efort crescut; dimineata, spalatul si imbracatul devin epuizante.

Tulburarile de somn, cu insomnie (dificultati de adormire sau trezire in timpul noptii sau spre dimineata, cu dificultati de readormire) sau hipersomnie (perioade prelungite de somn in timpul noptii si in timpul zilei)

Agitatie sau lentoare psihomotorie – de la incapacitatea de a sta linistit (pacientii isi frang mainile) la lentoare in vorbire, gandire sau miscarile corpului

Ganduri de moarte (nu doar frica de moarte), ideatie suicidara si tentative de suicid

Simptomele unui episod depresiv se dezvolta in timp, in zile sau saptamani. Inainte de debutul unui episod depresiv pot exista saptamani sau luni in care pacientul sa prezinte anxietate sau simptome depresive usoare.

EPISODUL MIXT

Asociaza simptome depresive si maniacale

EPISODUL HIPOMANIACAL

Seamana cu mania, dar este o forma mult mai usoara, care nu afecteaza functionalitatea la fel de mult ca episodul maniacal.

Elementul central: dispozitia expansiva sau iritabila, care dureaza cel putin 4 zile.

Alte manifestari:

Stima de sine exagerata sau grandoare

Scaderea necesarului de somn (pacientul se simte odihnit dupa 3 ore de somn)

Presiunea de a vorbi

Fuga de idei

Distractibilitate – incapacitatea de a se concentra pe subiect

- Angajarea in activitati multiple sociale, profesionale, sexuale sau agitatie psihomotorie
- Implicarea in activitati placute care pot avea consecinte nedorite – cumparaturi excesive sau inutile, investitii nejustificate

Nu se insoteste de idei delirante si halucinatii

De obicei, pacientii cu tulburare bipolara de tip II se prezinta la medic in timpul unui episod depresiv si aproape niciodata nu se plang de episoadele hipomaniacale, intrucat acestea nu afecteaza sever functionalitatea pacientului, chiar daca cei din jur isi pot da seama de comportamentul schimbat al pacientului. Consecintele unui episod depresiv sau maniacal sau altenarea acestora pot afecta semnificativ relatiile interpersonale ale unui pacient si activitatea la locul de munca.

Ciclarea rapida

Ciclarea rapida presupune aparitia a 4 sau mai multe episoade de manie, hipomanie, mixte sau depresie intr-o perioada de 12 luni. Episoadele pot aparea in orice combinatie sau ordine. Cu exceptia frecventei de aparitie, aceaste episoade nu difera de cele care apar la pacientii fara ciclare rapida. Se pare ca ciclarea rapida este mai frecventa la femei si se intampla rar ca pacientii sa prezinte ciclari rapide pe perioade mai lungi de 2 ani.

Capitolul 3

EVOLUTIA tulburarii afective bipolare

Tulburarea bipolara este o afectiune:

cronica, adica pe termen lung
extrem de variabila, adica aparitia episoadelor sau succesiunea lor nu se poate incadra in niciun tipar prestabilit
episodica recurenta, adica boala se manifesta sub forma de episoade, care se intercaleaza cu perioade in care dispozita este considerata normala

Intre episoade pot exista perioade de ameliorare spontana a boii. Netratate, episoadele de manie dureaza in medie 6 – 12 saptamani, in timp ce episoadele depresive pot dura in medie intre 12 si 24 de saptamani (sau chiar mai mult). In cazurile netratate, doua treimi dintre pacientii cu tulburare bipolara isi revin intr-un interval de 6 luni dupa un episod maniacal sau depresiv; insa un procent de 5% dintre pacienti pot sa nu revina la starea initiala intr-un interval de pana la 5 ani.

De aceea, pentru controlul bolii este extrem de importanta recunoasterea bolii, dezvoltarea unei aliante terapeutice cu medicul si administrarea tratamentului recomandat.

SEMNE CARE ANUNTA UN NOU EPISOD

Desi aceste semne si simptome (manifestari) sunt specifice fiecarui pacient, este important ca dumneavoastra si familia sa invatati sa recunoasteti semnele si manifestarile unui nou episod, pentru a evita agravarea acestuia:

De multi ori, urmatoarele semne anunta instalarea unui episod maniacal:

Tulburari de somn – in special nevoia redusa de somn

Implicare in activitati multiple sau cresterea nivelului de energie

Nenumarate idei si planuri

Angajare in activati riscante

Sexualitate crescuta

Consum mai mare de alcool

Isi schimba mai des culoarea parului, poarta haine mai colorate sau tipatoare

Dispozitie euforica

Iritabilitate, nerabdare

Pacientul vorbeste mai mult decat de obicei sau foarte repede

Cresterea stimei de sine si increderii in sine

Agitatie, neliniste

Nu se poate concentra sau atentia este usor distrasa

De multi ori, urmatoarele semne anunta instalarea unui episod depresiv:

Dispozitie depresiva, tristete, plange usor

Pierderea interesului pentru activitati care altadata erau considerate placute sau pierderea interesului de a iesi cu prietenii

Tulburari de concentrare (uita usor)

Anxietate, ingrijorare

Oboseala

Neglijarea sarcinilor atribuite, performante redure la locul de munca

Dureri

Ganduri de moarte

De multi ori, urmatoarele semne anunta instalarea unui episod mixt:

Agitatie, neliniste, tensiune interioara

Cresterea stimei de sine

Distractibilitate

Oboseala

Angajare in activitati cu consecinte nedorite

Pierderea interesului pentru activitati care altadata erau considerate placute

Vorbire foarte rapida

Tulburari de somn

Capitolul 4

TRATAMENTUL tulburarii afective bipolare

Tulburarea bipolara este o boala cronica, de durata, ceea ce inseamna ca si tratamentul trebuie sa fie pe termen lung. Tratamentul tulburarii bipolare este complex si nu presupune doar medicamente, ci si modificari ale stilului de viata, modificari ale comportamentului, psihoeducatie, psihoterapie si, foarte important, sprijinul familiei. Nu exista o singura metoda de tratament sau o “reteta” unica – fiecare pacient este diferit, iar nevoile sunt diferite. De aceea, la baza tratamentului tulburarii bipolare sta alianta terapeutica dintre pacient si medic, adica aceasta colaborare stransa, in care dumneavoastra si familia discutati in mod deschis cu medicul intrebarile pe care le aveti si alegerile pe care doriti sa le faceti in legatura cu tratamentul in general. Tratamentul este mult mai eficient daca exista aceasta colaborare. Alianta terapeutica se formeaza in timp. Aceasta incepe de la primul contact cu medicul si continua sa evolueze. O relatie terapeutica construita pe incredere, colaborare si deschidere, imbunatateste aderenta la tratament si scade riscul de reaparitie a episoadelor. Netratata, tulburarea bipolara evolueaza si manifestarile sale devin tot mai intense si suparatoarea, atat pentru dumneavoastra cat si pentru cei dragi.

Pastrarea unui jurnal zilnic in care sa va urmariti starea de dispozitie, somnul, usurinta de a efectua activitatile de zi cu zi de acasa sau de la locul de munca si in care sa notati evenimentele sau situatiile care va streseaza va poate ajuta pe dumneavoastra si pe medicul curant sa controlati mai bine boala. Puteti identifica astfel ca exista anumite manifestari care apar mai frecvent inainte de un episod, asa-zisele “semne de alarma” care va atrag atentia si va permit sa luati masuri din timp Daca observati modficari ale starii, somnului, activitatilor sau daca vi se par ca medicamentele pe care le luati nu au efectul dorit, discutati cu medicul astfel incat sa puteti lua impreuna cea mai buna decizie de tratament.

Va recomandam folosirea unui astfel de jurmal. Puteti gasi un astfel de model in paginile urmatoare.

MEDICAMENTE

Pentru controlul simptomelor tulburarii bipolare, exista mai multe tipuri de medicamente. In alegerea celui mai potrivit tratament pentru fiecare pacient, medicul va lua in considerare mai multi factori individuali: varsta dumneavoastra, istoricul familial, ce fel de simptome prezentati, cat de severe sunt aceste simptome, daca ati mai avut tratament medicamentos si cum ati raspuns la acesta, daca ati prezentat efecte nedorite. Toate aceste informatii il vor orienta pe medicul psihiatru si ii vor permite sa aleaga tratamentul optim pentru dumneavoastra. De multe ori este nevoie de timp pana la identificarea acestuita – unele medicamente actioneaza mai lent la unele persoane sau nu au efectul dorit si trebuie luate masuri de crestere sau scadere a dozei, adaugare a unui alt medicament sau schimbarea tratamentului. De obicei, poate dura intre 2 si 6 saptamani pana se instaleaza efectul unui medicament.

Aveti rabdare si incredere in medicul dumneavoastra si nu intrerupeti singur(a) tratamentul! Intreruperea brusca a tratamentului poate fi periculoasa si va poate agrava simptomele! Discutati cu medicul orice nelamurire aveti!

Pentru ca tulburarea bipolara este o boala cronica (pe termen lung, asa cum sunt si diabetul zaharat sau hipertensiunea), tratamentul trebuie sa fie continuu, pe termen lung. Tulburarea bipolara se manifesta sub forma de episoade (maniacale, hipomaniacale, depresive sau mixte), care alterneaza intre ele si cu perioade in care dispozitia este normala.

Tulburarea bipolara este o boala cronica, de durata, ceea ce inseamna ca si tratamentul trebuie sa fie pe termen lung.

Alegerea medicamentului se va realiza in functie de contextul clinic si experienta anterioara.

Cele mai utilizate medicamente in tratamentul tulburarii bipolare sunt:

litiu
anticonvulsivante: saruri de valproat (sau acid valproic), carbamazepina, lamotrigina
antipsihotice: ariprprazol, clorpromazina, clozapina, haloperidol, olanzapina, quetiapina, risperidona, ziprasidona.

Ca in cazul altor medicamente, si medicamentele utilizate in tulburarea bipolara pot avea efecte nedorite: greata, varsaturi, diaree sau constipatie, gura uscata, incetosarea vederii, crestere in greutate, ameteala sau disfunctii sexuale. Unele dintre aceste efecte dispar in cateva zile sau saptamani, altfele pot dura perioade mai lungi de timp. Aceasta nu trebuie sa va descurajeze! Daca apar efecte nedorite, trebuie sa discutati cu medicul pentru a se lua cea mai buna masura de combatere a lor: fie se modifica doza, se modifica ora de administrare a acestor medicamente, se adauga tratamente care sa le blocheze efectul nedorit sau se schimba tratamentul.

Unele medicamente luate pe termen lung pot conduce la crestere importanta ingreutate si modificari ale metabolismului, cu risc crescut de diabet si valori ridicate ale colesterolului. De aceea, medicul dumneavoastra va va solicita in mod regulat efectoarea unor analize (glicemie, lipide) si va monitoriza greutatea. In plus, va trebui si dumneavoastra sa aveti grija la greutate.

Este important sa discutati cu medicul toate efectele nedorite care au aparut. Nu opriti singur(a) tratamentul si nu schimbati dozele inainte de a discuta cu medicul!

INTERVENTII PSIHOLOGICE

Interventiile psihologice se utilizeaza in general in asociere cu medicamentele si au ca scop imbunatatirea aderentei la tratament, intelegerea bolii si invatarea unor tehnici de adaptare si de control a manifestarilor bolii.

Psihoeducatia

Psihoeducatia este un element foarte important al tratamentului tulburarii bipolare. Scopul psihoeducatiei este de a le da pacientilor posibilitatea de a-si controla eficient boala prin:

recunoasterea manifestarilor bolii si evolutiei,

cunoasterea tratamentului medicamentos si imbunatatirea aderentei la tratament,

identificarea semnalelor de alarma pentru un nou episod,

evitarea factorilor declansatori ai unui episod, asa cum ar fi consumul de alcool,

promovarea unui program regulat de somn si activitati sociale.

Psihoeducatia se poate efectua individual sau in grup. De obicei grupurile cuprind intre 4 si 6 pacienti cu tulburare bipolara si familia acestora. Numarul sedintelor poate varia de la cateva la mai mult de 20.

Psihoterapia

Psihoterapia cognitiv-comportamentala (abreviata si CBT) ii ajuta pe pacienti sa isi identifice gandurile (gandurile catastrofice, de minimizare sau maximizare, etc) si comportamantele negative, disfunctionale si sa le schimbe in mod rational. In plus, si psihoterapia cognitiv-comportamentala poate ajuta pacientul cu tulburare bipolara sa recunoasca semnalele de alarma pentru un nou episod si sa isi imbuatateasca aderenta la tratament. In general, CBT dureaza cateva luni si poate avea intre 20 – 50 sedinte.

Interventiile psihologice se utilizeaza in general in asociere cu medicamentele si au ca scop imbunatatirea aderentei la tratament.

Terapia ritmului social si interpersonal

Acest tip de terapie combina psihoeducatia cu masurile de stabilire a unor relatii interpersonale si de determinare a rolului acestora asupra modificarilor de dispozitie si promoveaza un program regulat de somn si o rutina zilnica, pentru a reduce riscul de aparitie a unor noi episoade de boala. Stabilirea unei rutine zilnice si un program regulat de somn ajuta la prevenirea episoadelor maniacale.

Terapia familiala

Terapia familiala implica membrii familiei pacientului – sot/sotie, parinti, frati/surori. Acest tip de terapie este de durata si cuprinde mai multe stadii. Terapia ajuta familia pacientului sa inteleaga manifestarile tulburarii bipolare, sa recunoasca devreme instalarea unui nou episod si cum sa ii ajute pe pacienti. De asemenea, o componenta a terapiei vizeaza comunicarea, avand ca scop imbunatatirea comunicarii intre membrii familiei, iar o alta compomenenta presupune invatarea unor strategii de rezolvare a problemelor aparute intre membrii familiei.

ALTE TRATAMENTE

Hipnotice – in general, tratamentul din tulburarea bipolara are efect de rezolvare si a tulburarilor de somn asociate. Daca insa somnul nu se imbunatateste, medicul va poate recomanda fie o modificare a tratamentului, fie medicamente de somn
Tratamente naturiste – in general, nu se cunoaste modul in care tratamentele naturiste sau suplimentele alimentare influenteaza evolutia tulburarii bipolare. Nu exista studii stiintifice convingatoare despre eficacitatea aestor tratamente.
Sunatoarea, care are proprietati anti-depresive, poate conduce la viraj maniacal, adica schimbarea dispozitiei catre manie, poate induce episoade hipomaniacale sau poate creste ciclicitatea episoadelor. In plus, sunatoarea poate reduce actiunea altor medicamente antidepresive si antimaniacale, ce poate avea efecte nedorite
In ceea ce priveste acizii grasi omega-3, inca nu s-a demonstrat beneficiul pe termen lung in tratamentul tulburarii bipolare.

Daca luati tratamente naturiste sau suplimente alimentare, spuneti-i medicului dumneavoastra care sunt acestea! Unele dintre ele pot interactiona cu tratamentul pe care il luati deja si pot avea efecte nedorite.

Capitolul 5

STILUL DE VIATA in tulburarea afectiva bipolara

Mai evident decat in alte afectiuni, in tulburarea bipolara este recunoscut faptul ca pacientul trebuie sa fie expertul propriei afectiuni si sa joace un rol activ in controlul si tratamentul bolii. In tulburarea bipolara, procedul de “vindecare” cuprinde mai multe stadii: de la negare la lipsa de speranta si renuntarea in fata bolii, la acceptare, intelegerea manifestarilor boii, speranta si dezvoltare personala. Medicul psihiatru va poate fi de ajutor in acest proces de vindecare, incercand sa inteleaga experienta si raspunsul dumneavoastra fata de boala si sa va sprijine in acest mod sa intelegeti afectiunea si manifestarile ei, sa cunoasteti optiunile de tratament disponibile si sa identificati impreuna acei factori pe care sa ii evitati pentru reducerea riscului de reaparitie a bolii.

Prin natura sa, tulburarea bipolara implica perioade de instabilitate si un stil de viata uneori haotic.

Intelegerea bolii, alegerea unui stil de viata sanatos, mentinerea unei rutine zilnice si urmarea tratamentului recomandat de medic stau la baza imbunatatirii si mentinerii sanatatii fizice si mentale si depinde numai de dumneavoastra.

Nu este usor si toate aceastea necesita timp. Dar tratamentul, cu toate componentele sale, inclusiv stilul de viata reprezinta cea mai buna modalitate de a va controla boala. Iata cateva recomandari:

invatati sa recunoasteti schimbarile de dispozitie si factorii care pot determina schimbarea dispozitiei

faceti un plan – gandti-va la o persoana in care aveti incredere si cu care sunteti in contact permanent. Daca aceasta persoana va spune ca observa manifestari neobisnuite la dumneavoastra, anuntati cat mai repede medicul. Poate este o alarma falsa sau poate este un simptom care anunta un nou episod. Medicul va va ajuta sa intelegeti ce se intampla.

incercati sa dormiti suficient si sa mancati sanatos

- stabiliti-va un program regulat de somn si al meselor

faceti miscare in mod frecvent

discutati cu medicul orice intrebare legata de tratament

urmati recomandarile medicului si nu intrerupeti tratamentul fara sa discutati inainte cu medicul

aveti rabdare – ameliorarea starii de dispozitie si disparitia simptomelor nu au loc peste noapte!

Factori ce pot determina schimbari de dispozitie

Exista cativa factori care pot creste riscul de aparitie a simptomelor. Chiar daca prezenta unui astfel de factor nu inseamna in mod automat aparitia simptomelor, recunoasterea lor va va permite dumneavoastra sau familiei fumneavoastra sa reduceti stresul sau sa gasiti un mod de adaptare sau rezolvare a unei situatii care ar putea conduce altfel la aparitia simptomelor de boala.

Evenimente si factori cu rol in declansarea episoadelor bolii

- Evenimente de viata – pozitive si negative: pierderea locului de munca, finalizarea unui relatii (de exemplu, divort), mutarea in alt oras, situatii conflictuale sau nasterea unui copil
- Intreruperea programului obisnuit de somn (de exemplu, ca urmare a unor calatorii lungi sau activitatilor sociale)

Reducerea necesarului de somn poate contribui la aparitia episoadelor maniacele sau hipomaniacale.

Cresterea necesarului de somn sau perioadelor de odihna poate anunta instalarea unui episod depresiv.

Intreruperea rutinei de zi cu zi – un program organizat de somn (cu trezire dimineata si mers seara in pat la ore regulate) si de activitati obisnuite si sociale ii permite organismului sa isi pastreze un anumit tipar de somn si un nivel de energie adecvat. Modificarea nejustificata a acestei rutine poate anunta un nou episod de boala!
Stimuli excesivi – termene stranse de efectuare a unor activitati la locul de munca, activitatile social intense, substante stimulante – cofeina (in cafea, cola), nicotina din tigari
Abuzul de alcool si drogurile – sunt o problema

Niciun tratament nu functioneaza daca se consuma alcool sau daca se apeleaza la droguri. In acest caz abstinenta este obligatorie si reprezinta un obiectiv suplimentar al tratamentului.

Capitolul 6

ROLUL FAMILIEI in tulburarea afectiva bipolara

Tulburarea bipolara afecteaza atat pacientul cat si familia si prietenii acestuia. Aceste informatii sunt pentru sotul/sotia, parintii, fratii/surorile sau prietenii apropiati ai pacientilor cu tulburare bipolara.

Sprijinul familiei in timpul unui episod afectiv

- Comunicati calm si nu reactionati impulsiv la ceea ce zice sau face pacientul

Incurajati pacientul sa discute cu medicul

Ajutati pacientul sa isi monitorizeze dispozitia, somnul, activitatile in scopul stabilizarii acestei stari – observati, ascultati si intrebati pacientul cum se simte.
Daca simptomele sunt severe si este necesara spitalizarea, mergeti cu pacientul la spital, furnizati detaliile solicitate de medicii din urgenta, discutati cu pacientul.

Sprijinul familiei dupa un episod afectiv

Dupa un episod afectiv (maniacal, depresiv sau mixt), este nevoie de timp ca pacientii sa isi poata relua activitatile obisnuite. Este bine sa aveti asteptari rezonabile.

Nu uitati ca pacientul trebuie sa se odihneasca, sa aiba activitati, sa fie motivat si inconjurat de cei dragi

- Incurajati pacientul sa aiba o rutina zilnica – sa doarma suficient, sa se odihneasca
- Concentrati-va pe starea de bine a pacientului si pe comportamente pozitive (de exemplu, discutati despre activitatile actuale ale pacientului si nu despre ce s-a intamplat in timpul episodului)

Ajutati pacientul sa isi recapete increderea in sine

Incurajati pacientul sa isi reia treptat activitatile, sa nu se oboseasca, sa isi stabileasca obiective realizabile, sa revina la preocuparile care altadata ii faceau placere, sa se intalneasca cu prietenii
Incurajati pacientul sa aiba un rol activ in controlul bolii – sa discute deschis cu medicul despre manifestarile bolii si despre optiunile de tratament
Incurajati pacientul sa mearga in mod regulat la controalele medicale

Sustineti un stil de viata sanatos:

Exercitii fizice regulate – presupunand ca exercitiile fizice nu se realizeaza tarziu si nu interfera cu somnul, exercitiile pot avea un efect benefic asupra somnului, anxietatii, starii depresive si stimei de sine si, nu in ultimul rand asupra greutatii
O dieta sanatoasa
Oprirea sau reducerea acelor substante care agraveaza starile dispozitiei: fumatul si consumul de cafea si alcool sau droguri
Modalitati de relaxare: tehnici de relaxare, meditatie, yoga
Activitati placute – hobby-uri

Capitolul 7

ADEVARURI despre tulburarea afectiva bipolara

Desi mania este cea care defineste tulburarea bipolara, episoadele depresive sunt cele care predomina si care provoaca cea mai mare suferinta subiectiva.

Mania si hipomania pot fi stari seducatoare. Sentimentul de bine care le caracterizeaza le face greu de acceptat ca anormale. Multor persoane cu tulburare bipolara le poate fi teama sa solicite ajutorul medicului deoarece nu isi doresc sa se simta mai putin creativi sau curajosi. Aceste temeri trebuie bine cantarite fata de beneficiile unei stari de bine firesti. Chiar daca in manie pacientul se simte subiectiv bine, alegerile facute in aceasta stare ii pot afecta sau distruge relatiile personale, venitul sau serviciul.

Niciun plan de tratament nu functioneaza daca alcoolul sau drogurile sunt o problema.

Niciun medicament nu are efect daca pacientul nu il ia.

Tulburarea bipolara este un element central in viata multor artisti (poeti, scriitori, compozitori, pictori, actori). Se pare ca episoadele hipomaniacale constituie nucleul exploziilor de energie creatoare. Mania si depresia au constituit la randul lor experiente cruciale in viata artistilor, dar, desi relatia dintre tulburarile afective si creatie este importanta, starile pure de manie si depresie sunt rar compatibile cu actele de creatie.

Capitolul 8

RASPUNSURI la cele mai frecvente intrebari

Tulburarea afectiva bipolara se MOSTENESTE?

Tulburarea bipolara are o componenta genetica si se poate mosteni. Este insa greu de prezis la cine in cadrul aceleiasi familii se transmite boala si la cine nu. Daca unul dintre parinti are tulburare bipolara, dar celalalt parinte nu are in istoric tulburarea bipolara, riscul ca un copil al unui asemenea cuplu sa aiba la randul tulburare bipolara este estimat la 6% (sau 1 din 17).

Exista riscul ca si COPILUL MEU sa aiba tulburare bipolara?

Pacientii cu tulburare bipolara pot fi parinti. In plus, ei pot intelege mult mai bine starile prin care trec copiii si pot recunoaste mult mai devreme manifestarile bolii, in cazul in care copilul are tulburare bipolara.

ATENTIE! Pacientele cu tulburare bipolara care sunt insarcinate sau care doresc sa ramana insarcinate trebuie sa discute cu medicul psihiatru si medicul ginecolog pentru a stabili cea mai buna schema de tratament si monitorizare in aceasta perioada.

Medicamentele pentru tulburarea bipolara au anumite riscuri pentru fat, in timp ce intreruperea medicamentelor brusc sau treptat creste riscul de episod depresiv sau stare maniacala in timpul sarcinii. Mai mult, sarcina nu protezeaza fata de reaparitia episoadelor de boala.

De ce ESTE IMPORTANT SA CERI AJUTOR si sa fii diagnosticat?

In general, pacientii cu tulburare bipolara solicita cu intarziere consultatia unui medic psihiatru si de obicei trec in jur de 8 – 10 ani pana la primirea unui diagnostic corect. Un diagnostic corect, primit in timp permite o evolutie si o calitate a vietii in mod cert mult mai bune. Se evita astfel:

dificultatile din viata sociala si profesionala date de episoadele netratate sau frecvente (conflicte in familie, despartiri/divorturi, situatii tensionate la locul de munca, pierderea locului de munca, pensionare prematura),
stilul de viata nesanatos, abuzul de alcool si/ sau droguri cu toate consecintele asociate,
tratamentele incorecte, insuficiente si nepotrivite pacientului care pot agrava evolutia sau pot declansa episoade noi.

CAT TIMP se administreaza TRATAMENTUL?

Tulburarea bipolara necesita tratament pe termen lung, de cele mai multe ori intreaga viata, ca de exemplu in diabet. Tratamentul potrivit ii ajuta chiar si pe pacientii cu forme severe de tulburare bipolara sa isi controleze schimbarile de dispozitie. Tratamentul presupune, pe langa medicamente, consiliere, schimbari ale stilului de viata, a comportamentului si sprijinul familiei.

Pentru ca tulburarea bipolara este o boala cronica, de durata si nu se poate prevedea cand se repeta un episod, este nevoie de tratament continuu.

DUPA CAT TIMP incepe tratamentul sa aiba efect?

In functie de medicamente, poate dura pana cand incepe sa se observe un beneficiu semnificativ, iar ameliorarea ulterioara este treptata. Trebuie sa stiti ca schimbarile de dispozitie sau manifestarile depresive sau maniacale pot continua cateva zile – saptamani dupa inceperea tratamentului si nu dispar brusc. De aceea, pentru a grabi instalarea efectelor pozitive, este posibil sa primiti uneori mai multe medicamente, nu doar unul singur.

Este important sa aveti rabdare, sa nu va descurajati si sa nu renuntati.

Tratamentul nu trebuie oprit inainte ca medicamentele sa aiba posibilitatea de a actiona.

MEDICATIA ESTE OBLIGATORIE? Exista si TRATAMENTE ALTERNATIVE?

In tulburarea bipolara tratamentul este complex si presupune pe langa medicamente, consiliere terapeutica, modificarea stilului de viata si a comportamentului, astfel incat sa cunoasteti cat mai bine manifestarile bolii si sa aveti un plan de actiune in caz de reaparitie a unor noi episoade. Un plan eficient de tratament include o astfel de combinatie: medicamente si psihoterapie. Dar tratamentul nu functioneaza daca nu este urmat conform recomandarilor. Medicamentele sunt prescrise pentru a mentine un echilibru al dispozitiei si pentru a preveni instalarea unor episoade noi.

ATENTIE! Nu exista dovezi privind beneficiile tratamentelor naturiste in tulburarea bipolara! Daca luati tratamente naturiste sau suplimente alimentare, anuntati medicul dumneavoastra psihiatru.

Ma simt bine. Pot sa INTRERUP TRATAMENTUL?

Prin natura sa ciclica, tulburarea bipolara prespune repretarea episoadelor de manie, depresie, mixte sau hipomaniacale. Obiectivul tratamentului pe termen lung este ca perioadele cand va simtiti bine sa fie cat mai lungi si sa predomine. In general, atat timp cat exista un bun control al bolii, nu se indica intreruperea tratamentului.

Intreruperea tratamentului, chiar dupa ani intregi de stabilitate clinica se asociaza cu un risc crescut de reaparitie a episoadelor afective in decurs de numai cateva luni de la intreruperea sa.

Daca vi se pare ca tratamentul nu are efectul dorit sau daca prezentati efecte secundare, anuntati medicul psihiatru.

Nu intrerupeti si nu modificati dozele medicamentelor fara sa discutati mai intai cu medicul dumneavoastra psihiatru despre aceasta!

Simptomele care apar dupa oprirea tratamentului sunt uneori mai intense, au o durata mai lunga si, deci, sunt mult mai dificil de tratat. Discutati deschis toate intrebarile pe care le aveti si colaborati cu medicul dumneavoastra astfel incat sa gasiti impreuna cele mai potrivite medicamente pentru dumneavoastra.

Care este RISCUL REPETARII EPISOADELOR?

Riscul repetarii episoadelor nu se poate determina. Dar s-a observat ca repetarea episoadelor este legata de lipsa aderentei la tratament. Tot lipsa aderentei la tratament a fost asociata mai frecvent si cu scaderea duratei de timp pana la aparitia unui nou episod. Durata de timp pana la un nou episod scade si daca intre episoade persista simptome usoare, daca exista stres psihosocial, daca numarul de episoade avute inainte este mai mare, daca diagnosticul este de tulburare bipolara de etip II. Acestea sunt insa cateva exemple. Cel mai important este insa sa cunoasteti bine manifestarile bolii si sa recunoasteti dumneavoastra si/sau familia acele semnale de alarma care sa va permita sa actionati din timp si sa primit ajutor pentru a evita instalarea unui nou episod.

Capitolul 9

MITURI despre tulburarea afectiva bipolara

FALS: TULBURAREA BIPOLARA = SCHIZOFRENIE

Tulburarea bipolara si schizofrenia sunt doua afectiuni diferite. Chiar daca unele manifestari pot fi similare in timpul episoadelor acute, diagnosticele sunt diferite. Unii Pacienti cu tulburare bipolara pot avea o forma severa a bolii, idei delirante si halucinatii, insa acestea nu sunt obligatorii pentru diagnostic. In plus, in timpul perioadelor cu dispozitie echilibrata, aceste manifestari nu sunt prezente niciodata. In schimb in schizofrenie, ideile delirante si halucinatiile sunt obligatorii pentru diagnostic si, de asemenea, pot fi prezente si in afara episoadelor acute ale bolii.

FALS: ESTE DIN CAUZA STRESULUI LA LOCUL DE MUNCA

Stresul poate avea un rol important in aparitia si dezvoltarea unui episod de boala si trebuie evitat, dar stresul nu este cauza principala a bolii. Tulburarea bipolara are o componenta genetica importanta. In plus, se stie ca in tulburarea bipolara, la nivelul creierului exista anumite modficari ale substantelor chimice si circuitelor nervoase. Desi sunt multe ipoteze care se cerceteaza privind cauza tulburarii bipolare, aceasta nu a fost inca descoperita.

FALS: TRATAMENTUL NU TREBUIE LUAT TOT TIMPUL, CI DOAR CAND NU TE SIMTI BINE

Tratamentul pe termen lung, denumit de intretinere, are un beneficiu bine determinat in tulburarea bipolara. Acest tratament este complex si implica un stil de viata sanatos, cu un program regulat de somn si activitati, o buna cunoastetre a manifestarilor bolii si a ceea ce trebuie facut in caz de aparitie a unui nou episod, medicamente si consiliere si nu in ultimul rand, sprijinul familiei. De-a lungul timpului s-a observat ca in mai putin de 5 ani de la un episod netratat, poate reapare unul nou. In plus, cu cat numarul episoadelor anterioare este mai mare, cu atat acest interval de timp scade. Medicamentele sunt importante in tratamentul bolii si permit controlul acesteia pe termn lung. Nu intrerupeti tratamentul fara sa discutati mai intai cu medicul psihiatru! Riscurile interuperii tratamentului sunt mult mai mari decat orice beneficii pe termen scurt.

Capitolul 10

CONFESIUNILE unor CELEBRITATI

RICHARD DREYFUSS

“Stiam ca sunt diferit de prietenii mei si de familie pentru ca simteam atat de intens totul si nimeni din jurul meu nu parea sa remarce si asta a inceput sa ma sperie”

Diagnosticat cu tulburare bipolara, actorul american Richard Dreyfuss vorbeste deschis despre boala sa si se implica in mod activ in lupta de constientizare a tulburarilor afective, in special la barbati: “Spunandu-mi povestea, sper sa ajut in lupta cu stigmatizarea. Nu trebuie sa ascunzi nimic. Nu e o rusine sa ai depresie.”

Richard Dreyfuss isi aminteste ca la varsta de 14 ani avea un comportament neobisnuit, care atragea atentia prietenilor sai: “Incepeam sa vorbesc si nu ma mai opream si apoi ma ridicam in picioare si incepeam sa vorbesc si mai tare si mai repede si mai tare si mai repede, pana cand unul dintre prieteni spunea Hai sa-l aducem cu picioarele inapoi pe pamant!”.

“Stiam ca sunt diferit de prietenii mei si de familie pentru ca simteam atat de intens totul si nimeni din jurul meu nu parea sa remarce si asta a inceput sa ma sperie”

La 30 de ani, actorul primeste premiul Oscar, fiind cel mai tanar actor la acel moment care a castigat premiul Academiei Americane de Film la sectiunea “Cel mai bun actor”. In aceeasi perioada, Richard Dreyfuss capata renume si de pretrecaret, nefiindu-i straine nici drogurile: “Ma tratam cu orice aveam la indemana”.

Gasirea tratamentului cel mai potrivit pentru el a fost un proces de durata: “A durat 4 ani pana la gasirea schemei de tratament potrivite, dar tratamentul pe care l-am stabilit in cele din urma [impreuna cu medicul] m-a ajutat. Am devenit cel mai bun Richard pe care si l-ar putea imagina cineva.” In interviurile sale, actorul subliniaza importanta continuarii tratamentului si sprijinul familiei: “Continui sa-mi iau tratamentul dupa schema pe care mi-a recomandat-o medicul si sa vorbesc despre boala si sa-mi traiesc viata. Sunt insurat cu o femeie minunanta si avem cei mai buni trei copii din istoria rasei umane!”.

Prin relevarea propriei sale experiente, Richard Dreyfuss spera sa transmita un mesaj important: “Trebuie sa ai rabdare si bunavointa si sa vrei sa ii ierti pe ceilalti si sa te ierti pe tine. Acesta-i scopul!”.

LINDA HAMILTON

”… un echilibru intre tratamente, fara insa sa renunti la corpul tau. Exercitiile fizice sunt un mod incredibil de a te simti bine.”

Intr-un interviu la radio, efectuat in urma cu 10 ani, actrita americana Linda Hamilton si-a descris starile extreme prin care a trecut si cu care s-a luptat timp de 20 de ani inainte sa fie diagnosticata cu tulburare afectiva bipolara, sa primeasca tratament si sa isi controleze boala.

Actrita a povestit despre starile sale de manie si depresie: “Mania este un moment surprinzator de splendid. Nu ai nevoie sa dormi. Cred ca am dormit 4 ore pe noapte timp de 4 ani. Somnul nu ti se mai pare necesar. Te trezesti simtindu-te minunant. Dar ce simti nu e deloc minunant. Furia pe care o simteam cred ca era, de fapt, partea maniacala a bolii. Capacitatea de a lupta, de a face totul, de a primi prea mult, de a ma depasi si apoi furia – toate erau din cauza ca organismul meu era epuizat.” Depresia, in schimb era ca si cand “cazi intr-o groapa si nu mai poti sa iesi din ea pentru nimic.”

Despre momentul diagnosticului, actrita povesteste ca acesta s-a petrecut: “atunci cand de fapt ma consumam si ma distrugeam, dupa ce cautasem ani de zile nu numai sa gasesc raspunsuri, dar si sa ma auto-tratez cu droguri si alcool si cand ma luptam sa-mi salvez casnicia.”

Intrebata daca i-a fost teama ca medicamentele o vor schimba, actrita raspunde: “Mare parte din cariera mea de inceput s-a bazat pe acea furie care nu era decat consecinta deficitului chimic pe care il aveam. Si am crezut ca daca devin “normala”, nu o sa mai am acele daruri extraordinare de actorie. Dar, de fapt, nimic nu s-a redus sau estompat. Nu simt sa se fi pierdut ceva din prestigiul meu.”

Actrita promoveaza exercitiile fizice si un stil de alimentatie sanatos si recomanda: “un echilibru intre tratamente, fara insa sa renunti la corpul tau. Exercitiile fizice sunt un mod incredibil de a te simti bine. Pentru persoanele cu tulburare bipolara, sa iti ingrijesti corpul nu e un reflex. Mintea este atat de haotica incat nu poti sa urmezi vreun plan. Asa ca pentru persoanele ca noi, e mai important decat orice sa ai un regim de viata sanatos.”

“Cred ca daca fost posibil pentru mine, care am trait intr-o gaura atat de neagra atat de mult timp, atunci e posibil pentru oricine. Exista speranta. Poti sa ceri ajutorul. Incepe acum!”.

KAY JAMISON REDFIELD

psiholog clinician

”La inceput, totul parea perfect normal. Libertatea relativa pe care o aveam in a-mi urmari interesele profesionale ma intoxica.”

Dr. Kay Jamison Redfield, profesor de psihiatrie la Spitalul Johns Hopkins din Baltimore, este unul dintre cei mai prestigiosi clinicieni din SUA. Autoare a mai multor carti si nenumarate articole de specialitate, Dr. Jamison a captat si atentia marelui public prin relatarea propriei povesti de viata.

Ani de zile, Dr. Jamison si-a ascuns afectiunea si tratamentul de cei mai apropiati colegi, de teama ca recunoasterea faptului ca are tulburarea bipolara ii va pune in pericol cariera medicala si academica. Una dintre putinele persoane care stia despre afectiunea de care suferea, mentorul sau profesional, i-a solicitat ajutorul in publicarea unei carti de specialitate despre tulburarea bipolara, bazandu-se pe intelegerea dintr-o perspectiva diferita, pe care numai un pacient ar putea-o avea si, astfel, valoarea implicita pe care ar aduce-o cartii.

Abia cativa ani mai tarziu, in 1995, Dr. Jamison decide sa scrie o carte despre propria ei afectiune, despre propriile stari de manie si depresie, despre lunga si distructiva sa rezistenta la tratament si beneficiile suportului dat de familiei, prieteni si colegi. Iata cateva fragmente din cartea sa, “An unquiet mind” (“O minte nelinistita”).

“Cand esti in manie, este extraordinar. Ideile si senzatiile sunt rapide si dese, ca stelele cazatoare si vrei sa le urmaresti pana cand descoperi altele mai bune si mai sclipitoare. Timiditatea dispare, gasesti deodata cuvintele si gesturile potrivite, puterea de a-i atrage pe ceilalti devine certitudine. Dorinta de a seduce si de a fi sedus este irezistibila. Senzatia de usurinta, putere, stare de bine, omnipotenta financiara si euforie invadeaza. Dar, undeva, toate acestea se schimba. Ideile rapide sunt prea rapide si mult prea multe; o stare de confuzie coplesitoare ia locul claritatii. Memoria se sterge. Veselia si captivarea de pe fetele prietenilor sunt inlocuite de teama si ingrijorare. Tot ceea ce iti placea inainte, acum iti displace – te iriti usor, te infurii, esti speriat, esti de necontrolat si prins ca intr-o plasa in cele mai negre unghere ale mintii tale – nu ai stiut niciodata de ele.

Si totul merge mai departe si, in final, sunt numai amintirile celorlalti despre cum te-ai purtat – cat de bizar, frenetic si fara niciun scop; mania se indura macar si sterge cel putin in parte amintirile. Dar ce se intampla dupa aceea, dupa medicamente, vizite la psihiatru, disperare, depresie? Toate acele intrebari: Cine e prea politicos sa spuna ceva? Cine, ce stie? Ce am facut? De ce? Si mai ales, cea care te urmareste in continuu: Cand se va intampla din nou? Apoi, exista si aluziile amare – medicamente de luat, suparare, uitare, medicamente de luat, suparare, uitare, dar intotdeauna medicamente de luat. Cardul de credit este blocat, sunt explicatii de dat la serviciu, scuze de prezentat, amintiri intrerupte (Ce am facut?), prietenii distruse, casnicia terminata. Si intotdeuna intrebarea cand se va intampla din nou? Care eu sunt eu? Cel salbatic, impulsiv, haotic, plin de energie? Sau cel timid, retras, disperat, sortit esecului si obosit? Probabil cate putin din amandoua, sper insa ca nu prea mult din niciunul.”

Reducerea perioadei de somn este si simptom si cauza a maniei, dar nu stiam acest lucru la acel moment si, chiar daca stiam, probabil ca nu ar fi fost nicio diferenta.

“Treptat, mi-am dat seama ca viata si mintea mergeau repede si mai repede pana cand, in cele din urma amandoua au intrat intr-un vartej frenetic si total lipsit de control. Dar trecerea de la a gandi repede la haos a fost una lenta si extrem de seducatoare. La inceput, totul parea perfect normal. Libertatea relativa pe care o aveam in a-mi urmari interesele profesionale ma intoxica. Am muncit foarte mult si, daca ma uit inapoi, am dormit foarte putin. Reducerea perioadei de somn este si simptom si cauza a maniei, dar nu stiam acest lucru la acel moment si, chiar daca stiam, probabil ca nu ar fi fost nicio diferenta. Lipsa somnului, munca in exces si probabil niste gene vulnerabile m-au dus dincolo de nivelul pe care-l stiam deja de exuberanta, intr-o furie totala.”

Depresia este insipida, goala si de nesuportat. Este si epuizanta. Oamenii nu suporta sa fie in preajma ta cand esti deprimat.

“Depresia este groaznica, dincolo de cuvinte, sunete sau imagini. Raneste orice relatie cu suspiciunea, lipsa de incredere si deminitate, epuizarea, spaimele din timpul noptii si spaimele din timpul zilei. Nu e nimic bun in a fi deprimat, cu exceptia faptului ca iti dai seama de cum trebuie sa fie cand esti batran; batran si bolnav; cand nu mai ai gratie, finete si coordonare; cand esti urat; cand nu mai ai incredere in ce-ti poate oferi viata si mai poti sa-i faci pe ceilalti sa rada… Depresia este insipida, goala si de nesuportat. Este si epuizanta. Oamenii nu suporta sa fie in preajma ta cand esti deprimat. Se gandesc ca trebuie si chiar incearca sa stea langa tine, desi tu stii si ei stiu ca esti dificil, iritabil si neamuzant si fara chef si critic si exigent si nicio vorba nu este niciodata suficienta. Esti speriat si ii sperii si pe ei si desi le zici “nu sunt eu, dar o sa ma fac bine repede”, stii ca nu este asa.”

Dr. Jamison a reusit sa atraga atentia societatii asupra tulburarii bipolare. In prezent, ea continua sa tina prelegeri publice pentru a-i ajuta pe cei care sufera de tulburare bipolara si care, din cauza lipsei de informatie, sfaturilor medicale eronate, stigmei, sau fricii de represalii personale si profesionale nu solicita tratament de specialitate.

Capitolul 11

Dincolo de ZAMBETE…

Si celebritatile traiesc cu tulburare afectiva bipolara…

Catherine-Zeta Jones, Richard Dreyfuss, Linda Hamilton, Jean Claude Van Damme sunt nume celebre in lumea filmului. Aparent au totul. Si totusi sufera de tulburare bipolara. Cu totii au ales sa vorbeasca deschis despre boala lor intr-un demers de a incuraja reunoasterea bolii si mai ales alegerea celui mai potrivit tratament pentru fiecare.

Diagnosticat cu tulburare bipolara, actorul american Richard Dreyfuss vorbeste deschis despre boala sa si se impliuca in mod activ in lupta de constientizare a tulburarilor afective, in special la barbati: “Spunandu-mi povestea, sper sa ajut in lupta cu stigmatizarea. Nu trebuie sa ascunzi nimic. Nu e o rusine sa ai depresie.”

CATHERINE ZETA-JONES

Actrita de origine galeza in varsta de 45 de ani cunoaste celebritatea inca din adolescenta, cand castiga un concurs national de dans si are rol principal intr-un musical la Londra. Renumele mondial il capata abia in 1998, cu filmul “Masca lui Zorro”. In aprilie 2011 Catherine Zeta-Jones anunta ca dupa o perioada lunga de depresie, a fost internata intr-o clinica de specialitate pentru tulburare bipolara de tip II. Intr-un interviu exclusiv in revista PEOPLE, Catherine Zeta-Jones declara: ”Daca revelatia mea ca am tulburare afectiva bipolara de tip II a incurajat o singura persoana sa ceara ajutor in acest sens, atunci merita. Nu este nevoie sa suferi singur si nu este nicio rusine sa ceri ajutor.

RICHARD DREYFUSS

Actorul cu numeroase filme de succes si un premiu Oscar primit in 1978 a recunoscut in anul 2006 ca sufera de tulburare bipolara si ca s-a luptat ani de zile cu boala sa. Richard Dreyfuss a spus ca inca de la varsta de 14 ani a cunoscut “stari epopeice de manie, stari devastatoare de depresie si o anxietate teribila”. Pe masura ce anii treceau, starile de depresie erau mai dese decat cele maniacale. Actorul a solicitat ajutor de specialitate si a inceput tratamentul, insa gasirea tratamentului potrivit a fost un proces de durata: “Psihoterapia m-a ajutat sa scap de sentimentul de vinovatie. Apoi, am pornit intr-o calatorie de 4 ani pentru gasirea acelor medicamente potrivite pentru mine”.

LINDA HAMILTON

Fanii filmului “Terminator” o cunosc prea bine pe Sarah Connor, personajul care salva lumea, interpretat in film de actrita americana. Intr-un interviu din anul 2004, Linda Hamilton a vorbit pentru prima data despre tulburarea bipolara pe care o are, despre controlul simptomelor venit odata cu tratamentul si mai ales despre lupta pe care a dus-o mai bine de 20 de ani cu boala sa. Intrebata de ce a decis sa vorbeasca despre afectiunea sa, Linda Hamilton a declarat ca a facut-o pentru ca alte persoane sa nu sufere asa cum a suferit ea.

JEAN-CLAUDE VAN DAMME

Actorul belgian cunoscut din filmele de actiune a fost diagnosticat in anul 1998 cu tulburare bipolara cu ciclare rapida. Pe masura ce cunostea succesul, viata sa personala se complica: a divortat de 4 ani intr-un interval de 10 ani, a fost acuzat de una dintre sotii de agresiune, a fost dependent de droguri. Tratamentul la care adeseori el face referire ca la o “simpla sare” i-a schimbat viata in bine: a revenit la cea de-a treia sotie si a renuntat la droguri. Experienta de viata a lui Van Damme este una dintre cele mai interesante, deoarece sublineaza inca o data cat de lunga este perioada pana cand chiar o persoana cu acces la sisteme foarte bune de ingrijire a sanatatii poate ramane nediagnosticata, cat de dezastruos este abuzul de droguri si cum o casnicie poate fi distrusa de hipersexualitate si alte simptome maniacale.

“Tulburarea afectiva bipolara este o boala care afecteaza milioane de persoane, iar eu sunt una dintre aceste persoane. Daca declaratia mea prin care am spus ca sufar de tulburare bipolara a incurajat fie si doar o singura persoana sa mearga sa ceara ajutor, atunci a meritat sa o fac”

Catherine Zeta-Jones